plus 500

marți, 5 februarie 2013

 Fermierii vor fi taxaţi pentru „îmbunătăţiri funciare”, rău-platnicii vor fi „arşi” la subvenţie


Potrivit unui proiect pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de calcul și de colectare precum și termenele de plată aferente tarifului de îmbunătățiri funciare, publicat în luna ianuarie, beneficiarii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare sau moştenitorii de drept ai acestora sunt obligaţi să achite Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare un „tarif de îmbunătăţiri funciare”.

  Vor avea de plătit această nouă taxă beneficiarii direcţi sau indirecţi ai amenajărilor pentru irigaţii, desecări sau de combatere a eroziunii solului.
  „Efectul lucrărilor de desecare - drenaj şi a celor de combatere a eroziunii solului se manifestă în mod direct pe toată suprafaţa amenajării şi în mod indirect în afara acesteia, fără să ţină seama de limitele de proprietate şi nu poate fi influenţat de voinţa deţinătorului de teren sau de voinţa administratorului amenajării de îmbunătăţiri funciare”, se menţionează în proiect.
  Tariful IF se calculează în funcţie de categoriile de lucrări, „astfel încât să asigure exploatarea echitabilă a amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în vederea protejării intereselor tuturor beneficiarilor”.
    Cum se va face plata
  În vederea aducerii la cunoştinţa beneficiarilor a obligaţiilor de plată privind tariful IF, în ultimul trimestru din anul în curs se transmite acestora o comunicare pentru obligaţia de plată reprezentând tariful IF pentru anul următor şi, după caz, eventuale accesorii aferente din anii anteriori. Plata se poate face numerar sau prin virament bancar, ANIF eliberând factură şi chitanţă.
    Cine nu plăteşte e „ars” la subvenţie
  Proiectul prevede că neachitarea la termenul scadent a obligaţiei de plată a tarifului IF conduce la plata de către debitor de accesorii precum penalităţi, dobânzi, majorări potrivit legislaţiei fiscale.   „Sumele datorate şi neachitate la termen de către beneficiari vor fi compensate cu sumele de orice natură cuvenite acestora din partea unor instituţii române”, precizează textul Hotărârii, în această categorie intrând şi subvenţiile.
  Până la data de 31 iulie a fiecărui an, filialele Agenţiei, în baza prezentelor norme metodologice, calculează pentru anul următor cheltuielile aferente tarifului IF.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

RASADNITE

rasadnita "rece"- tip tunel


rasadnita semicalda



rasadnita calda


rasadnita calda


rasadnita calda


rasadnita cu sitem de incalzire termica


CUM SE CONSTRUIESTE O RASADNITA

   Buna ziua tuturor! A avut o pauza cam lunga in publicare si imi cer scuze , dar acum ca am revenit sa ma pun pe treaba si sa postez niste articole care sper sa va capteze atentia.
   Articolul urmator va ajuta sa aveti plante sanatoase, timpurii, soiul pe care l-ati dorit si este si un mod de a face ceva bani primavara inainte de orice recolta. Este vorba de rasaduri si mai exact de RASADNITA. Asa avem habar toti, care am fost la tara la bunici, despre ce e vorba dar au evoluat un pic lucrurile si e bines a avem habar de noutati.
   Rasadnitele sunt clasificate pe tot felul de criterii (din ce sunt construite, cum sunt puse, cu ce le acoperi si multe alte chestii) , astfel avem:
   - materialul de constructie: rasadnite din lemn si din prefabricate de beton;
   - materialul de acoperire: rasadnite acoperite cu sticla sau cu material plastic;
   - pozitia fata de suprafata solului: rasadnite de suprafata, semiingropate, ingropate;
   - sursa de incalzire: rasadnite cu incalzire biologica, cu incalzire termica (curent electric, abur, apa calda, aer cald);
   - numarul pantelor: rasadnite cu o panta si cu doua pante;
   - gradul de mobilitate: rasadnite mobile, semimobile si fixe;
   - temperatura realizata in interior: rasadnite calde (20-25°C), semicalde (15-20°C) si reci (8-12°C).
   La construirea rasadnitelor trebuie sa fim cat mai practice si sa folosim tehnici cat mai simple. Putem sa le facem exact ca bunicii nostrii , adica sa facem niste rame de scandura pe care le punem pe un pat gros de gunoi de grajd si le acoperim cu folie ,iar in noptile friguroase puneau si niste “lepedeie” (paturi tesute de lana) groase deasupra. Astfel ati realizat o rasadnita din lemn, acoperita cu plastic, de suprafata, incalzita biologic, intr-o panta, mobile si in categoria celor semicalde. Daca vrem sa fie semiingropata se va dispune aceeasi constructie deasupra unui sant si am facut o rasadnita semimobila. Constructia permite utilizarea unei cantitati mai mici de biocombustibil (cca 20%), si retinerea mai corespunzatoare a "caldurii" degajate de biocombustibil. Latime interioara de 3 m, lungime 20 m, tocul cu latime de 30 cm.Gunoiul de grajd se introduce intr-un sant cu adancimea de 40-50 cm.Tocul poate fi construit din lemn, caramida, dale prefabricate, caramida sau baloti de paie. Rasadnitele pot fi acoperite si cu folie de polietilena, in loc de sticla, cu grosimea de 0,15-0,25 mm.
   Daca vreti sa produceti mult sa faceti bani din rasaduri va trebui sa investiti mai mult si sa realizati o rasadnita “profii”.
   Atunci va apucati de constructia unei rasadnite fixe (sau ingropate). Trebuie orientate cu latura lunga pe directia N-S (pentru a folosi mai bine lumina solara exact ca la sere si solarii). Tocul este confectionat din prefabricate de beton pentru a da o rezistente in timp.
Am gasit si niste date de constructie care v-ar pute ajuta daca va hotarati sa va apucati de asa ceva: - lungimea este de 20-24 m(se va construe si o anticamera pentru incalzire si lucru),
               - latimea de 3 m,
               - deasupra unui sant taluzat (adancime 40-50 cm),
               - la mijlocul rasadnitei sunt montati stalpi de 1,40 m inaltime pe care se sprijina coama,
                -fundatia si zidaria sunt din beton sau caramida, constructia fiind executata la o adancime de 1 m (pentru a pastra caldura).
               -acoperisul este format din rame de rasadnita, prevazut cu o coama si capriori.
               -la interior sunt amenajate parapete cu latimea de 1,10 m si la o inaltime de 0,85 m.(va fi utilizata si suprafata de pe parapet si vor fi si polite). La dimensiunile acestea o rasadnita ar trebui sa produca rasaduri pentru aproximativ 3 ha.
   Durata de exploatare: 10-15 ani, incalzire tehnica sau cu biocombustibil.
   La acest tip de rasadnita, chiar daca se inlocuieste biocombustibilul nu se demonteaza tocurile, spre deosebire de precedentul tip cu tocuri fixe sau demontabile.
   Sunt utilizate pentru cultura fortata a legumelor chiar si pentru efectuarea operatiunii de repicat (in special) a rasadurilor.
    Folosind folie exista posibilitatea construirii unor adaposturi rasadnita in forma de tunel. Aceste tipuri de rasadnita se amplaseaza direct pe sol, fiind acoperite cu sticla sau folie de sau vara, nu se acopera. Daca se folosesc primavara sau toamna, fiind acoperite, se incalzesc de la soare. Acestea sunt rasadnitele “reci”.
  
Sursa principală de încălzire a răsadniţelor o constituie diferite materiale organice care, în procesul de fermentare şi descompunere, eliberează mari cantităţi de căldură. Cel mai bun material organic este gunoiul de cabaline. În ultimul timp s-a trecut la utilizarea şi a altor materiale organice. Gunoiul de cabaline se descompune repede, la 7-8 zile după preîncălzire realizează o temperatură de 70°C în centrul platformei, care în 45-65 zile descreşte treptat până la 30°C. Gunoiul de taurine se descompune încet şi produce o temperatură mai scăzută. În amestec cu materiale de natură celulozică (paie, pleavă, rumeguş), gunoiul de taurine degajă căldură multă. Frunzele de pădure în amestec cu gunoi de cabaline şi taurine dau rezultate foarte bune.
   Frunzele se recoltează din toamnă uscate şi se depozitează în platforme acoperite, pentru a nu se umezi. La stabilirea necesarului de biocombustibil trebuie să se ţină seama de însuşirile şi greutatea lui, grosimea şi lăţimea patului încălzitor, grosimea şi lăţimea potecilor, tasarea biocombustibilului în pat, condiţiile climatice locale şi epoca de lucru. Astfel, pentru încălzirea unui m2 de răsadniţe trebuie să se asigure 0,25-0,35 tone gunoi de cabaline în amestec cu cel de taurine.
   Acolo unde este lipsă de paie se pot folosi unele deşeuri agricole, forestiere şi industriale, ca: fân alterat, pleavă, coceni tocaţi, frunze, rumeguş, puzderie de in şi cânepă, resturi de la fabricile de hârtie. Depozitarea şi prepararea biocombustibilului începe încă din vară. Gunoiul de grajd se adună, depozitându-se în platforme aşezate pe locuri uscate, la soare. Iarna, platformele de gunoi de grajd se organizează în incinta sectorului de răsadniţe. Gunoiul de grajd adus şi pus în platforme se vântură bine şi se aşterne cât mai uniform. Dacă este prea uscat se udă cu apă sau must de grajd diluat, cam 20 l/m2, până ce gunoiul fumegă şi frige dacă este luat în mână.
   Pe locul unde se fac răsadniţele, în luna ianuarie-februarie se îndepărtează zăpada şi se pune un strat gros de paie uscate sau puzderie de in, cânepă, rumeguş sau gunoi uscat. După aceasta se trece la aşezarea patului. Gunoiul de grajd trebuie să fie bine călcat, aşezat în straturi alternative, subţiri şi udat cu apă, deoarece numai în aceste condiţii va asigura căldura necesară semănăturilor. În răsadniţele îngropate, patul de gunoi va avea grosimea de 60 cm iar la răsadniţele calde, de suprafaţă de 70-80 cm, în special pentru semănăturile de tomate, ardei şi vinete timpurii.
   Producerea răsadurilor necesită folosirea amestecurilor de pământuri nutritive pentru semănături şi repicat. Pământurile alese trebuie să se caracterizeze printr-o structură bună, care să asigure o porozitate şi o aeraţie optimă şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe nutritive într-o formă uşor asimilabilă de plante.
   Aceste pământuri nu trebuie să formeze la suprafaţă o scoarţă, care este foarte dăunătoare mai ales plantelor de castraveţi, ridichi de lună şi andive. Principalele componente ale amestecurilor nutritive folosite în sere şi răsadniţe sunt în cele ce urmează.
   Pământul de ţelină se obţine prin descompunerea ţelinei înierbate. El se procură din terenurile cu graminee şi leguminoase. Pământul de grădină se obţine din terenurile cultivate cu legume. Acest pământ trebuie în prealabil bine dezinfectat, dat prin ciur şi curăţat de diferite materiale străine, ca: pietre, resturi de rădăcini etc.
   Pământul de răsadniţă se strânge vara după terminarea sezonului, obţinându-se un material nutritiv foarte valoros. După o dezinfecţie puternică, pământul de răsadniţă se aşează în platformă timp de 6 luni pentru a se aerisi, în care perioada se amestecă cu îngrăşăminte minerale sub formă de soluţie.
   Pământul de turbă se pregăteşte în orice perioadă a anului şi poate fi gata după 6-12 luni. Se prepară din turba bine descompusă. Pentru a reduce aciditatea se adaugă 3 kg. var la 1 m3 de turbă proaspătă, iar în timpul păstrării se lopătează de 1-2 ori.
   Nisipul de râu se foloseşte în mod curent la amestecurile pentru semănături şi repicat.
Pentru prinderea plantelor şi grăbirea fructificării, producerea răsadului în ghivece din pământ ars este înlocuită cu o metodă mai economică, aceea a semănatului şi a repicatului în diferite suporturi (cuburi şi ghivece nutritive) confecţionate din turbă, plastic, hârtie sau carton. Ghivecele nutritive se execută cu ajutorul unor utilaje speciale.
   Pe baza rezultatelor experienţelor efectuate în ţara noastră, pentru confecţionarea ghivecelor nutritive se recomandă un amestec format din trei părţi mraniţă şi o parte pământ. În ultimul timp o largă răspândire capătă ghivecele jiffy-pot şi strips-pot, al cărui perete permite trecerea rădăcinilor plantelor. Compoziţia Jiffy-potului este următoarea: 70-75% turbă de Sphagnum, bogat în humus, 20-23% material de legătură (celuloza din fibre de lemn de pin) şi 2-3% substanţe nutritive uşor solubile (uree). Ghivecele Jiffy-pot se umplu cu pământ la nivelul superior al pereţilor, iar udatul se execută numai în limita saturării pereţilor. În interiorul pereţilor se formează un sistem radicular ramificat, iar, după plantare, rădăcinile străpung pereţii şi împânzesc cu uşurinţă solul. Patul nutritiv
in cazul insuficienţei ghivecelor nutritive se poate folosi patul nutritiv, compus dintr-o parte pământ de ţelină, două părţi mraniţă cernută şi nisip, sau din turbă 60%, pământ 20% şi mraniţă 20%, care se aşează deasupra patului cald de băligar din răsadniţă.     Pământurile nutritive pentru semănat şi repicat trebuie în mod obligatoriu dezinfectate contra bolilor criptogamice înainte de a fi depozitate în locuri speciale. Tratarea pământului se face pe cale termică sau chimică.
    Insămânţarea se efectuează fie în pământul din sera înmulţitor sau răsadniţă, fie în lădiţe confecţionate din lemn sau plastic. Epoca de semănat este în funcţie de specie, tipul construcţiei, modul de cultivare şi temperatura solului. S-a constatat că este dificil de făcut o corelaţie directă între epoca de semănat, plantat şi recoltat.
   Temperatura optimă pe care trebuie să o atingă pământul din răsadniţă sau seră pentru germinarea şi răsărirea seminţelor de legume variază între +23…+27°C. Se remarcă faptul că pe măsură ce temperatura pământului scade, se reduce energia de încolţire şi răsărire, mai ales în cazul seminţelor uscate, neumectate, favorizându-se şi atacul unor microorganisme patogene.
   De aceea, încălzirea prealabilă a pământului în instalaţii speciale sau în serele înmulţitor prin diverse mijloace pentru a crea un regim teoretic corespunzător constituie o măsură obligatorie, care asigură o răsărire uniformă şi obţinerea unor plăntuţe viguroase.   Menţinerea unei ventilaţii moderate, fără excese, şi asigurarea unui drenaj pentru scurgerea apei de udat din lădiţele de semănat reprezintă, de asemenea, măsuri pentru încălzirea optimă a seminţelor. Udarea pământului se face moderat, cu apa călduţă.
În zonele sudice şi vestice ale ţării, semănatul tomatelor timpurii are loc în prima decadă a lunii februarie, iar a verzei şi a conopidei timpurii nu mai târziu de 15 ianuarie. În zonele mai reci şi nordice, semănatul acestor culturii are loc cu 2-3 săptămâni mai târziu.  Ardeiul şi vinetele timpurii se însămânţează cu 10-15 zile după tomatele timpurii.
   Producerea rasadurilor nu este usoara dar din punct de vedere economic este rentabila. Se pot face bani frumosi atat din rasadurile de legume cat si din cele de flori. Tot ce trebuie este sa ganditi afacerea cat mai eficient si sa va adaptati cerintelor din piata. Eu va urez spor la treaba si vreme buna tuturor!

duminică, 3 aprilie 2011

CULTIVAREA ROSIILOR

     Roșia este o plantă nativă a sudului Americii de Nord și nordului Americii de Sud, având un areal natural de extindere din centrul Mexicului pînă in Peru. Ajunsa in Spania rosia a devenit un ingredient principal in bucataria specifica zonei, raspandindu-se apoi usor in Europa de Sud.
     In fiecare an aproximativ 30-40.000 de persoane  participata la Bunol, oras din sud-estul Spaniei, la "Tomatina" – sarbatoarea tomatei (rosiei ), o bataie uriasa cu rosi.
     Rosia  este o planta erbacee, anuala, prezenta in zonele globului cu climat temperat.Rosiile sunt una din principalele culturi din gradina de legume, atat datorita cultivarii relativ usoare cat si pentru proprietatile fructului, care e un aliment foarte valoros, ce contine insemnate cantitati de substante hranitoare.
     Rosia, sau tomata,( Solanum lycopersicum) perioada de vegetatie de 100-130 de zile, in conditiile din tara noastra.  Are o radacina foarte ramificata si distribuita pe o adancime de 30-40 cm, mai ales cele obtinute din rasad (cele provenite din semanat direct, radacina este pivotanta si poate ajunge in sol pana la 80-100 cm). Deoarece este alcatuita din tesuturi mecanice slab dezvoltate, tulpina nu se poate mentine in pozitie verticala, cu exceptia soiurilor pitice. Pe tulpina, la axila frunzelor, cresc lastari, care trebuiesc indepartati pentru a nu intarzia aparitia primelor fructe. Inflorescenta este de tip cima simpla sau compusa si apare dupa un numar diferit de frunze, in functie de soi (4-10). Florile sunt hermafrodite, de culoare galbena, cu polenizare automata. Fructul de tomate este o baca carnoasa cu epiderma neteda, lucioasa, de culoare si forma diferite, in functie de soi, avand o greutate ce variaza de la 30 pana la 500 g, uneori chiar mai mult.
     Cultivarea rosilor se face in spatii protejate (sere, solaria) sau direct in camp. Exista mai multe variante: cultura timpurie, cultura obisnuita de vara-toamna, prin rasad sau prin semanatul direct pe brazda.
     Solul trebuie sa fie fertil, profund, bine drenat si valoarea recomandata a pH-ului este cuprinsa intre 5.5 si 6.8. Prin adaugarea de compost sau alte materii organice in solul unde veti planta rosiile, asigurati acestora o crestere mai rapida.
     Soiuri populare de rosii:Heirlooms, Brandywine, Brandywine OTV, Caspian Pink, Constoluto Genovese, Hillbilly, Radiator Charlie's Mortgage Lifter, Red Tomatoes, Arkansas Traveler, Carmello, Celebrity, Early girl, Stupice, Cherokee Purple, Garden Peach, Jaune Flamee, Lemon Boy, Paul Robeson, Amish Paste, Margherita, Speckled Roman, Sungold, Isis Candy, Matt's Wild Cherry, Super Sweet 100, Cupid.

     Rasadurile Recolta de primavara tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.
      Pentru germinarea semintelor, rosiile au nevoie de o temperatura minima de 8-10o C, cea optima fiind de 20-25o C. Lumina influenteaza cresterea si fructificarea plantelor. Lipsta luminii determina caderea florilor, scaderea productiei, precum si intarzierea maturarii fructelor. Umiditatea solului in timpul cresterii vegetative si fructificarii trebuie sa fie de 60-70% din capacitatea totala pentru apa, aceasta fiind indispensabila pentru cultura tomatelor.
     Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii.
     Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21 C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas.
     Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15C ziua si 11-13C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23C ziua si 15-17C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-13C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin.
     Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana.
     Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi.
     Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare.
     Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct în câmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce în rasadnite calde, în care se seamana în luna februarie între 4 si 8 gr samânta la 1 mp. La 2-3 saptamâni de la rasarire, când apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm când vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul în rasadnita se face la începutul lunii martie. Când a trecut pericolul brumelor târzii de primavara, începând cu mijlocul lunii aprilie si pâna în luna mai, rasadurile de tomate se pot planta în gradina.
     Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm între rânduri si 30-40 cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamântul din cuib.
     Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga între rânduri.
    
Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se infig in pamant in dreptul fiecarei plante inspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 in 2 metri pe rand, pe care se intinde sarma la 50-60 cm inaltime.
     Se executa prasirea repetata pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor.
     Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale,
se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar in preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei.
     Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamantului. Primavara si la inceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamantul sa se incalzeasca in timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cand solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se incalzi un pic. ingrasarea pamantului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamani. in acest scop e indicat sa se foloseasca ingrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se imprastie printre plante si se ingroapa prin prasit in sol.
     Carnitul este o lucrare foarte indicata, atat pentru culturile timpurii cat si pentru cele tarzii. Consta in retezarea varfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele tarzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor in cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea tarzie se accelereaza coacerea inainte de caderea brumei.
     Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, in mai multe randuri. Productia medie este de 40 – 45 t/ha la ciclul scurt si de 50 – 60 t/ha in ciclul prelungit. Pentru cei care nu au solarii, se poate obtine o productie mai timpurie prin acoperirea tomatelor cu tunele joase.
     Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13C - niciodata mai mici de 10C - pentru a se mentine mai mult. Cele deschise la culoare trebuie tinute la minim 21C pentru a deveni rosii.
        Controlul bolilor si daunatorilor la rosii
     Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant usor drenabil si sterilizat, asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul de irigatie pentru a mentine la minim sansele imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a acestora pe toata suprafata plantelor.
     Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci), putrezirea tulpinii si uscarea rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut peste nivelul pamantului. Simptomele includ aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la indoirea tulpinii.    Bolile rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea pamantului si ingrijirea atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.
     Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e intalnita ofilirea in timpul zilei). Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general, datorat incapacitatii radacinilor de a trage substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai eficienta metoda de control.
     Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor. Plantele raman mici ca inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele din urma, planta moare.
     Rosiile pot avea un numar mare de paraziti si boli, insa, din fericire, ele nu creeaza atatea probleme incat sa-i descurajeze pe cei care le cresc. Multe probleme pot fi evitate cu o ventilatie buna.
       Patarea alba a frunzelor de tomate
     Boala este frecventă la culturile cultivate în câmp,rară la cele cultivata în solarii şi nu se găseşte la cele cultivate în seră. Atacul se poate întâlni încă din primele stadii de dezvoltare a plăntuţelor pe foliole sub forma unor pete circulare de 1-4 mm, de culoare brună, apoi cenuşie cu puncte brune-negricioase in mijloc.
     Metode de prevenire si combatere.
-adunarea şi arderea resturilor vegetale infectate.
-dezinfecţia răsadniţelor cu formol.
-îndepărtarea de la plantare a răsadurilor cu atac incipient pe frunzele bazale.
-rotaţia culturilor, astfel încât tomatele să fie plantate în acelaşi loc odată la 3-4 ani.
-plantele se udă la bază şi mai degrabă dimineaţa decât seara pentru a reduce numărul frunzelor ude.
   Tratamente chimice se fac cu Dithane M45,Antracol,Vondozeb,Mancozeb, Derosal,Bavistin, Captan,Merpan,Captadin după recomandarea vânzătorului de la Farmacia Plantelor.
     Pe faţa superioară,frunzele prezintă la început pete de decolorare (gălbui)care se pot uni in condiţii favorabile dezvoltării bolii.Pe faţa inferioară a limbului,în dreptul petelor se formează o pâslă fină,cenuşie albicioasă, care în timp devine prăfoasă şi presărată cu puncte brune -negricioase.Datorită atacului are loc îngălbenirea şi uscarea frunzelor în totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate rămân mai mici şi nu se dezvolta normal.
     Combatere: Tratamente foliare alternative cu: Antracol 70 WP - 0.2 %, Dithane M45 - 0.2%, Captadin 0.2-0.25 %, Trifmine - 0.03%, Dacfolin - 0.015%, Rubigan 12 CE - 0.03 %
     Eu va urez spor la treaba si vreme buna tuturor!










joi, 10 martie 2011

PRODUSE ECO

   Acesta nu este un articol este un anunt prin care rog toti producatorii eco sa ma contacteze, postand comentariu sub anunt, daca doresc ca produsele lor sa fie vandute in viitorul meu magazin. In aproximativ o luna de zile acesta va fi deschis si doresc sa fie aprovizionat doar cu acest gen de produse, ECO.
  Va multumesc anticipat. Va doresc spor la treaba si vreme buna tuturor!

vineri, 25 februarie 2011

DE CE CONSUMAM LEGUME?

                TELINA
         Cum se poate consuma:
   Radacina - poate fi fiarta in supe sau in alte mancaruri, dar se foloseste si cruda in salate.
   Sucul - nu are un gust prea placut. De accea se consuma asociat cu un suc de fructe dulci sau de exemplu cu sucul de morcovi care este de asemenea dulce.
   Frunzele - se folosesc in supe, ciorbe, sosuri pentru a da aspect si gust.
         Beneficii:
   - scade tensiunea arteriala, combate afectiunile reumatice si guta;
   - combate multiple forme de cancer;
   - scade colesterolul;
   - combate constipatia;
   - calmeaza sistemul nervos si elimina pietrele de la rinichi;
   - trateaza febra;
   - din batrani se povesteste ca telina "intareste" :).
         Proprietati:
   Frunzele - contin vitamina A;
   Tulpina - contine vitaminele: B1, B2, B6 si C, dar si potasiu, acid folic, calciu, magneziu, fier, fosfor, sodiu si aminoacizi esentiali.
         Cum recunoastem o telina "sanatoasa":
   - frunzele trebuie sa fie verzi, pentru ca astfel e bogata in clorofila;
   - radacina si tulpina trebuie sa fie tari.
      Multa bafta si vreme buna tuturor!